Dacă?

Dacă îmi voi despica pântecul
cu un cuțit ruginit, cu lamă nesimțit de groasă,
voi zămisli doar ură și puroi de cuvinte

Dacă îmi voi tăia venele, se vor auzi doar
țipete de bucurie și râsete nebune...
într-o melancolie a nevoilor fiziologice

Dacă-mi voi împrăștia creierii
pe marmura mereu albă a camerei pustii,
voi rămâne întins până la marginea nopții

Picioarele au obosit de prea mult scris iar
mâinile au alergat spre fâșia de noapte –
ca să învelească trupul unui cuvânt:

dacă?!