Cum se frământă sângele în vene !
Suiș de scări, nemăsurate trepte,
Tânjesc tăria râvnei s-o îndrepte
Spre zbor de fluturi cu un nimb pe-antene.

Aici sunt puși ai mei ca să aștepte
Cu împăcarea tihnei prinsă-n gene
Și clipele se tânguiesc alene
Când nu vrea trupu-ndurerat s-accepte.

Blajinul zâmbet al soției mele
Și vorba tatei s-au oprit aici
Sub brazi tăcuți, sub adumbrite stele.

Mă spintecă durerea ca un brici
Și amintirea, fulg cernit pe piele,
S-a prefăcut din mângâiere-n bici.



26 aprilie 2007
Gruiu