Ne-ai delurit, o, Doamne, dintr-odată
Suntem copii bătrâni, rămași fără părinți
Și viața ne este o umbră lapidată
Purtăm în ochi amăgitor o aură de sfinți
S-a petrecut mireasma părinților tomnatici
Ei răscolesc aloes, rătăcitori prin prund
Zăvozii mari ai nopții urlă paradigmatic
Când trupul greu al mării naște cocon cărunt
Se prăbușesc imperii topite-n dans valpurgic
Și crește-n noi o sete de noapte și de zi
Ne-nchipuim puternici, din cinul demiurgic
La rîndu-ne părinți, etern bătrâni copii