Zi de zi, soarele imi amintea
Ca un chip de inger ma iubeste,
Ca singur in viata sa
Nimeni cu adevarat nu traieste.

Noapte de noapte, luna imi soptea
Ca tu imi poti fi doar fericire,
Ca nu voi cunoaste durerea
Care sa imi rupa din iubire.

Azi cerul e innourat si negru,
Visul nostru simt ca se destrama,
Furtuni se abat - e sumbru.
Iar suna greu cornul de alama...

Acum, fugi de ce iti era aproape,
Sper sa cunosti minunea cu adevarat,
Sa te bucuri fara mine de calde soapte,
Caci poate impreuna nu ne era dat...

Nu e vina ta ca nu simti iubirea,
Nu e vina mea ca imi ramane durerea...