Au început îngerii să-mi zâmbească din dreapta
și-mi aud urechile în preajma primelor sunete
dintr-un univers fecund de
albastru

Îmi șoptesc copacii mirosul
firelor de iarbă primordiale


M-am metamorfozat într-o ceapă cu șapte
învelișuri de câmpuri magnetice
și culorile se rostogolesc cadențat
peste mine.

Îmi freamătă în chakre un
Dumnezeu atemporal și aspațial cu
rădăcini violent de violete
într-o glandă pineală pulsândă!

Ochii îmi alunecă într-un
interior alb
de împietriri în frunze de lotuși

Îmi pulsează inima a trandafiri albastri
și a lotuși galbeni

crescuți în stomac


Din nou respir a ființă albă
și aerul mi-e hrană de scoarță de copac!