Neagră,
ți-aluneca încet peste gură
o orhidee
se scurg, dintre pleopele-nchise ,
pîraie de vise,
perle de zgură


Pipăie-ți mîinile
(ele, avide de noapte)
doi licorni de lapte
ce moțăie
sătui de iarba stepelor elizee


Privește-n oglindă,
banal de reală,
arătare diafan incarnată,
mirosind rozacee
a iubire uitată