Stăteam întins în copilul lupoaicei
și el era fericit îmi cumpăra creioane
să-i desenez inimi
în interior.


Îi înfășuram fiecare organ într-o
culoare îi plăcea să fie colorat
apoi conturam inima cu creioane
roșii sângele meu dinți
ne-am obișnuit să trăim unul pentru altul.


Alergam în toate colțurile lui
l-am făcut
să-și simtă inima mare-mare.
el îmi dădea creioane.


Când i-am ajuns la inimă
am văzut că și-o făcuse perfectă.
inimile mele s-au făcut mici.
am împuns inima lui cu vârful creioanelor
am strâns-o in pumni
i-am dat drumul
să curgă peste desene
dupa aceea m-am așezat pe inimile mele
( erau amestecate, șterse )
și am fumat pentru că mă simțeam goală.
Trebuie să refac toate desenele alea.