Nu sunt, nu ești

O, tu, reflex luminos săpat în mormânt,
Mă stingi vulcanic pe ochi-mi de sticlă,
Poate cândva, am să mor curând,
Acum, doar vreau cu scârbă un sărut.

Nu știu ce ești, poate o lacrimă pustie,
Poate un fâlfâit de aripi, o oră înghețată.
O, tu ce sângerezi în sarea-mi cenușie,
Îmi vei spune de ce sângele, doar mie?

Am îngenuncheat umil în fața zării pale
Și am deschis lacom sicriele furate,
Am pășit mereu pe slovele Sale,
Căutând doar ce nu există: o cale.

Acum, mi-am închis oracolul din frunte,
Și chakrele mi le-am astupat cu lut,
Am dat drumul nevrozelor crunte
Nu mai ești: în clepsidră, în pulbere, pe munte.

M-ai aruncat de pe munte, în pulberea unei clepsidre.