și, poate, doar mi se pare
că trec,
poate că rămân, ca un stâlp,
să număr...
strălucirea soarelui,
frumusețea aripilor de îngeri,
picătura ploilor...
să ard după îmbrățișări,
să strig după nori
călători...
să vorbesc doar culorilor
din vis...
poate că sunt chiar iubirea,
pe care nu o mai vede
nimeni...
se transformă totul
în mișcare de imagini,
se cronometrează negocieri
și buzunare de afaceri...
se strică totul...
ca să se fure miezul!
se aud doar ciori,
aruncând cu nuci goale...
se strică totul,
într-o trecere vinovată -
nu se mai întoarce nimeni!

19 septembrie 2007, 08:46