E luni dimineață și-amândoi
alunecăm din versuri calde și moi
în ceașca de cafea ce-o purtăm mereu cu noi.
Visul se sfârșește, lumea se albește;
dor îmi va fi de tine, dor îmi va fi de noi
când cafeaua se va sfârși,
când noi nu vom mai fi.
cântă-mi cântecul meu, cântă cântecul tău,
poate se nimeresc, poate se împletesc;
dă-mi puțin din lumea ta, dă-mi o gura din cafeaua ta,
poate se nimeresc, poate se împletesc.