Cum buchiseam pe nesfârșite strane,
Acolo unde litera-i virtute
Și îi rugam pe zei să mă ajute,
Să îmi alunge frica din organe.

Dar buzele parcă-mi erau cusute.
Mă furișam tăcut lângă olane
Și nu priveam focoasele codane
Să nu se-amuze-n colț, pe întrecute.

M-au zgâlțâit vântoase mari și neguri.
Abia trecusem clasa pân` la opt.
Mă curățam cu greu de chin și jeguri

Și nu știam ce chipuri să adopt.
Vedeam frânturi de rosturi, nu întreguri.
Fragil reper, adolescent necopt.



27 iulie 2007