viața este o pereche de sandale vechi
cel mai tare te omoară mirosul impregnat înăuntru
te uiți la ele și parcă îți zici că ar fi bine să le arunci
apoi te gândești că îți sunt dragi
poate mai merg băgate încă o dată în mașina de spălat
ultima dată
doar le ai de la cel pe care l-ai iubit odată
ce aveai în suflet ai băgat la programul delicate
să nu îți învârtă prea tare inima
să nu îți stoarcă măruntaiele de tot
îți amintești culoarea sandalelor pe plaja de la Venus
sandalele tale și berea lui
le purtai când făceați dragoste în grabă
pe bancheta din spate a Daciei tatălui tău
la nunțile prietenilor
în pat când te ascundeai îmbrăcată
ai vărsat pe ele whisky, un pic de vodcă
lacrimi cu gin
purtai sandalele alea ca pe o a doua piele
te simțeai altfel în ele
parcă mai feminină, parcă mai aparte
parcă...parcă
și ce?
lași trecutul în urmă
îl așezi pe sandale
și le duci la tomberon


în ziua aceea o țigancă a plecat cu sandalele mele