Iar m-am blocat.
Sunt ca un șarpe care se mușcă singur.
Ca un bliț drept în ochi.
Ca o vază ce se sparte pe dinăuntru.
Văzând dezastrul, m-am blocat
- îl știu prea bine, tocmai de aia.
Și cheia în broască nu mai merge,
pantofii nu mă mai recunosc,
umbra de pe perete nu e a mea
și n-am în ce inimă să mă mai ascund.
Și văd dezastrul, mă mușc, mă declanșez, mă sparg.
Îmi scot pălăria în fața lui.
Nimeni altcineva nu m-a mai căutat
cu atâta ardoare.