Voi rupe cuvintele din mine și le voi preface-n mătăsuri
Pentru a țese pînze de sentimente
Unele colorate, altele translucide, diafane, imponderabile
Precum seva nouă a fiecărei zile, ce palpită neoprită în mine 86.400 de secunde
Și tot acest flux de viață brăzdează cercuri în membrele mele, rădacini și ramuri deopotrivă,
Și stau tăcut, adulmecînd sentimentele zilelor, lunilor sau, de ce nu, zilele și lunile de sentimente-scoici,
Admirînd nestingherit din mijlocul acestui iureș o trecere perpetuă și mereu unică, de la toamnă spre primavără și viceversa.

Avem doar aceste două repere și între ele clădim castele de cărți, nisip, cuvinte, poze și vise
Pentru a ne prăvălii grandios, c-un scrîșnet fin, sub fărîmile propriilor soarte
De ființe prăfoase.

Mai sunt 35553 de secunde din AZI.
Simți?