simt...
lanțul minciunilor risipite în timp
cum îmi strânge glezna obosită
de ce să plâng, dacă nu vreau?
de ce să tac, dacă nu pot?

minte-mă că macul a înflorit albastru...
te iubesc de-un veac
un astru stins e sufletul imberb, cenușă port pe haine
și unghiile strâns înfipte-n carne
prind rădăcini...

văd că porți inel, am ințeles, voi trage dunga peste
nădejdea inutilă ... fă la fel!
parfum de liliac
e prețul ei...

prețul iubirii
dulce,destrămat
năframă prinsă-n ghimpi...
cu spinarea întinsă pe albul drumului
mai mor puțin, ca foarea-n țintirim