Cum dă-n muguri
lemnul porții
din zarea galaxiilor
mai devreme decât
bobul bucății de pâine
rămas pe cheia fântânii
mă țin că l-am uitat
o mie de mii de ani
în ochii degetelor
la cosit arome
și taine
da, da... eram chiar
cu dimineața măslinilor
umezi prin grădina
Edenului