lumina stâlpilor îmi străpunge
venele transparente
ale mâinilor -
sub ele oasele putrezesc
prind mușchi de vechime

în lipsă de timp
ne asundem pe sub copaci

pe străzile prinse cu agrafe
de colțurile caselor
frunze se pierd -
copiii privesc de la geamuri
plecarea sufletelor

***

vaporii de mercur atrași
de bătăile inimii
s-au scurs pe asfalt

într-un țipăt
sufletul a ieșit printre pori
și s-a pierdut pe același drum