Munții ăia
Nu erau din piatră
Nu erau lăsați de Dumnezeu acolo
Și tocmai de aceea
Piciorul
Ca un cal înțelept
A refuzat să asculte
S-a oprit
S-a înfipt militărește
ÃŽn ordinea firii
Celei de pe urmă întâmplări
Îmbrățișarea ta
Sub îmbrățișarea mea
Desena cearcăne
Ni se alungea înspre rupere continentul
Între cele doua pământuri
Sub cele două luni
O să treacă
O să treacă
Dragostea ca un gălbenuș
Aluneca în jumătățile acelea de găoace
Dedesubt
ÃŽn tigaia
Adăpostind sensual
Prejudecata prejudecaților