Scara la cer

Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

ÃŽn fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!