mi-ai spus că mă iubești
nu e nevoie să-mi repeți numele
nu e târziu niciodată draga mea scriitoare
dar nu mai plânge cu ploi de primăvară reci
ai să te pierzi în cearcăne prin nopți
te adâncești în nesfârșite gânduri
mai bine scrie-mi ceva
un gând cu harul tău
sunt copacii înfloriți în așteptare
se întorc soliștii pentru un nou concert
pe bănci s-au așezat primele raze
te privesc din depărtare fără să înțelegi
mi-e dor de zâmbetul tău
statuile se mișcă pe un petec verde
se apleacă după fiecare trecător
sunt curioase de schimbare
am închiriat sub un copac bătrân
un loc pe o rădăcină
nu e târziu ziua a mușcat din noapte