pe colina îmbrumată depărtările-s tablouri,
cerul e sorbit de corbii ce-și răstălmăcesc ecouri.
vântul cerne prafuri grele drumu-mpinge-n asfințit
soarele- o pată albă, de frig parcă a-nțepenit.

eu mă las drumului oaspe, gandul a visare-ncearcă
la căsuța dintre dealuri unde mândra mă așteaptă