uite cum mor în fiecare zi prăbușindu-mă în tine
de pe cele mai abrupte stânci, mă înec în sângele tău
cald, bun de băut, ca după o ieșire din noapte
nimeni nu te pedepsește
deși toate mormintele zac în pieptul tău
când îți deschizi cămașa
numele meu e gravat în piele ca pe o piatră funerară
Dumezeu nu a venit nici azi
așezasem fața de masă, pusesem două tacâmuri
apoi am stins lumina, dacă aș fi știut unde mă aflu
mi-ar fi fost mai ușor să-l întâmpin
știu doar că sub degete i se ascunde o mare