I
Se pare cã în vremuri foarte-ndepãrtate,
De unii foarte mulþi, aproape-uitate
Peste pãsãrile codrului domnea un vraci.
Treburile cârdurilor mergeau strunã toate,
Cãci vulturul cu calm ºi cu dreptate,
Certa pe una,alteia-i da poveþe,
Arãta fiecãreia cum sã-nveþe,
Cã-n codru munca trebuie impartitã,
Cã hrana nimãnui nu-i gratuitã.
Nori plumburii pe cer se adunarã,
Intinse aripi mari vulturul vraciul,
Si spre apus se îndreptã sã zboare.
Rãmase fãrã vraci o vreme, ciripirã
Cum le era de altfel obiceiul,
Care din ele are glasul cel mai tare,
Sã dirijeze pãsãrile-n codru.
Dar dupã lungi si aprige discuþii,
N-ajunserã la nici un rezultat,
Când într-o zi,
Pe-o aripã de vânt soseºte vestea,
Cã din apropirere dintr-un luminiº,
Codobatura-n chip de vraci soseºte.
In zori de zi, cu plisc plecat,
Tot neamul pãsãresc din lãstãriºul tânar,
Dau aripa cu noul vraci,codobatura.
Aceasta…nemultumitã-n parte,
C-a trebuit sa pãrãseascã, LUMINISUL
Va trebui sã ciripeascã … tare,
S-o poatã auzi tot lãstãriºul.
Fâlfâind din aripa le trimise la treaba,
Iar ea se aºezã la umbrã pe o creangã.
II
Trecu o vreme pentru-acomodare,
Codobatura cântãrea deodatã totul,
Uitând cã trebuiesc grãunþe pentru iarnã.
Un grangur, culese de prin vecini o floare
Si o aduse-n dar codobaturii.
Aceasta mirosind gingaºa floare,
Inchide ochii când…balanþa scade.
O gaiþã porni atunci furtuna:
Cum? N-adunã graunþe toatã lumea?
Atunci de unde au grãunþe pentru hranã?
Oh! Si neamul pãsãresc se face de ocarã.
Nemulþumite se-adunarã toate,
Sã þinã sfat în mijlocul pãdurii.
Codobatura aflând cauza nemulþumirii,
Ridicã glasul,
-Voi sunteþi un stol mare…
Iar eu sunt numai una…
Si-apoi ce mai atita tevaturã ,
Pentru-o graunþã , douã
Rosti codobatura.
Vazând cã nu-i dreptate, în mijlocul pãdurii
Si-au pus prin scorburi reserve pentru iarnã.
O rindunicã în zboru-i avântat se abãtuse,
Prin lãstãriºul tînãr ºi sfatul auzise;
“Cirip, cirip! Deºtepte sunteþi toate, nu zic...
Dar dacã-n capul omului cât e de mare,
Aceastã rezolvare nu-ºi aflã încã locul,
Cum a-þi crezut voi simple pãsãri care,
Nu ºtiþi decât sã adunaþi cu ciocul,
S-aflaþi în codru rezolvare ? cum oare?

(Morala: Nu numai în stupi sunt trâtori.)
Flora.