Doua ceuri


Aerul umed
Și mirosul de sânge,
E tot ce mai am,
Iar timpul mi-se scurge.

Se așterne liniștea,
În tranșeul de alături.
Și cerul arde
În albastre flăcări

Cerul arde, cu flăcări albastre in fața mea!

Căldura glonțului,
Mă pătrunde mai adânc.
Doar el mă mai ține
Aici pe pământ.

Ma intreb,
Stanga sau dreapta,
In care cer
Am sa ajung.

Două ceruri se cască, raiul și iadul în fața mea!

Ultima șoaptă,
Se evapora încet:
"mă duc acum...
nu am ce să mai pierd"