copile
deși nu știi
să-ți pronunți numele încă
nici
să ții bine o undiță-n mână
habar n-am
cum ai reușit
să urci scările
și să stai pe marginea lunii
îndreptându-ți tălpile
spre mine
în timp ce-mi cădeau
atâtea zăpezi
sub piele
iar inima mea se deschidea larg
ca o poartă savurându-ți nada...