Oare nu trăisem?

Oare n-aveam culoarea sfârtecată
în dreptul genunchilor îndoiți
pe frunze- norii mugeau obosiți
cercul subțire și gol al soarelui,
și eu oare să nu fi tăiat în ei
fiecare vârtej uscat al obrazului
gălbui?

Pe albăstruia-nchisă a zilei
coborau sfori pline de umezeală,
banca înroșită patina pe pârghia
lor- și eu, oare nu trăiam?
În mijlocul întrebării, oare
nu trăiam să șterg condiția
întunericului, vremea eclipsei
surogate, a nodurilor largi
de care ne țineam cu toții;

îngroșată în fiecare fir împletit,
eu nu trăiam să apuc ninsorile
încremenite în mână,
dibu'l jocului cu scrumiera?