Prin sala mare, cu mișcări în cerc,
Păpuși cu cap de lemn și fundul berc
Se străduiesc să hotărască, oare
Din toate cine are cap mai tare?

Picioare, ochi și mâini se frâng domol
Și cranii se izbesc sunând a gol,
Doar-doar din hărmălaia proastă
Va răsări cel tare-n țeastă.

Perechi, perechi se prăbușesc, pesemne
Le-a fost sortit să redevină lemne,
Alai de trunchiuri, capete și pari,
Mâncare pentru un popor de cari.

Cu țestele crăpate și scobite
Stau, triste bețe, rupte și sucite,
Picioare risipite prin arenă
Și mâini fără falange, cot sau venă.

Le strânge cu migală și cu trudă,
Se chinuie, înjură și asudă,
Cu dinții strânși, să redeștepte zborul
Unui spectacol nou, Mânuitorul