Și iar mi-aduc aminte de ochii tăi albaștri
Când ninge printre stele, când plouă printre aștri,
Individuând adesea, conflictul de idei
Ce capătă contur în ochii mei și-ai tăi.

Mi-am căutat speranța cu rațional impuls
De-a te vede-n lumină, cu palmele desculț,
Dar m-am pierdut pe străzi curmat prea linear
De-a mea dorință oarbă de-a te mai revedea.

Și nu mai ești când totuși aș vrea să te colind,
Să îți redau iubirea, pe umărul azi frânt
De-acea povară grea a timpului trecut
Când te știam alături, dar ai plecat demult.