așează-ți secundele în palme tăiate
între cioburile oglinzii ce vine
mă sfârtecă noaptea
egal cu lumina pătrată
ce duce sălcii plânse de ape

impromptu de voci
din ciubere feștite cu liniște
parcă te aud dar nu ești
dorința ce-o simt
încarnată în fete morgana

așează-te să ne povestim
nimicurile strânse azi într-o rană

gând inocuu spre tine
lebede împinse pe ape macerate de vis
și o cruce
sunt semnele ce le primesc
fără ca tu să știi încotro
linia ce ne unește la mijloc
își plimbă culoarea

am putea fi poezie lipită
pe-o ușă deschisă

așează-te
nu mai plânge
să murim puțin a mirare

vezi?
nu mai știu câți plasturi am lipit
pe secunde să ajung iar intreg
pân' la tine