noaptea se tolănește ca un cîine de pază la o casă de lux.
copacii fornăie se strîng unii într-alții ca mieii în staul.
plouă deschid gura și gura se umple de apă.
dar nu mă înec.
dumnezeu mă trage de păr mă ține în viață.
eu îl înjur îi spun lasă-mă să mă duc la ei mei.

speli vase sprijinită în coate eu rîd.
nimic nu prevestește ura și ochii scoși din orbite.
tricoul roșu picioarele goale citim amîndoi don quijote.
mîna se strecoară ușor între coapse.
te strîngi ca un cărăbuș înspre dimineață.
ca un pui de broască țestoasă te strîngi.

iertarea nu vine cînd ești la pămînt.
iertarea are nevoie de martori care să spună
priviți acesta nu va mai cere nimic.

*

stau beat între coastele trenului.
legată în chingi memoria respinge uitarea.
legată de sfori memoria mea ca un zmeu se ridică prostește peste grilaje și blocuri.

știu totul.
singurătatea și cîinele tău.
cîinele tău pe care îl îmbrăcai și-l țineai închis în casă spunîndu-ți că l-ai trimis la școală.
puiul de găină crescut în apartament și creșterea lui strivită în ușa de la balcon.
unchiul tău mort și al treilea tată.
vînzarea apartamentului mutatul la țară.
telefonul la ore fixe al mamei pe careo alintai fac bine pisic.
bărbații care te invită acasă mergi beată pe stradă te așezi pe o bancă.
singurătatea. cîinele tău.

pe scaun rilke în brațele tale caietul de rusă.
mîna coboară pe șira spinării și tu te deschizi.
mîna coboară pe șira spinării și tu îmi spui te vreau în mine.
în stînga vinul în dreapta minciuna.
deasupra cerul ca o limbă tăiată.

*

bărbatul urlă și pleacă.
bărbatul își strînge bruma de haine și pleacă.

ca o paiață cîrpită memoria mea alungă uitarea.
prinsă-n beton memoria mea cerșește ceva de-ale gurii
nu mult
cît să-și ducă o zi în ziua de mîine.

la ce-au folosit toate astea.
hard-rock caffe-ul unde nu ne-am permis nici măcar un suc.
igrasia din căminul facultății de drept.
și nopțile dumnezeule nopțile
cu mîinile tale mîngîind prima oară sexul unui bărbat
limba ta coborînd păe sfîrcuri pe stern pe buric.
apoi coapsele tale ca niște pui de pasăre curcubeu speriați
mîna mea înfiptă în păr și peretele de care-ți lipeai spatele
să-ți stingi fierbințeala.

nimic n-am n-am uitat și carnea
de-abia acum mi se umfă.

*

noaptea se fixează de trup ca o mașină de tocat carne.
cu urlete lungi și bolțuri de metal se fixează de creier.
trăiesc prăbușirea ca un avion cu botul
înfipt în pămînt.

iertarea nu vine din rilke ori din caietul de rusă.
iertarea nu vine pe gură.
iertarea are nevoie de catetere și de o venă cît mai vizibilă.