Vară făcui
din pustiile toamne,
jerbă-lumină
din cântecul trist.

Dar spinul îmi sfâșie
carnea bolnavă,
iar toamna îmi plânge,
în hohot amar.

Timp nu mai am,
pe-a Versului navă,
nu-i loc pentru mine,
e totu-n zadar.

Corabia pleacă,
pe țărm am rămas,
în brațe cu flori,
cu flori de-ametist.