mii de ciori, care vestesc moartea
se află pe turla unei biserici părăsite și goale
eu mă aflu într-însa
și mă simt părăsită
și goală pe dinăuntru ca și ea

golul cu gol se umple
iadul, noi, oamenii îl umplem
iar dacă te simți părăsit, părăsește-te și tu . . .

totul are un nume, nimicul, de asemenea
eu sunt un nimic și mă cheamă cumva

îmi place să ascult croncănitul ciorilor
mă ajuta să fiu, să exist în chinuri,
să-mi schimb privirea într-un om mort

mă rog la Dumnezeu să mă zdrobească,
să ma facă bucățele și apoi să mă reconstruiască