la Psalmul 30


Ce vei avea de îmi ucizi suflarea,
De mă pogori în lutul care-nghite ?
Te va slăvi țărâna ce promite
Să-mi spulbere între vecii chemarea ?

Ai milă, Doamne ! între căi zidite
Cu flori de câmp, albastre cum e marea,
Prefă-mi jelirea surdă și visarea
În mușchi jilav sub tălpile zdrelite.

Când binele îl vântur în risipă
Și biciul îl slobod pentru un fleac,
Când țintuiesc alicea în aripă

Fără să dau lovitului vreun leac,
Mânia Lui durează doar o clipă,
Dar îndurarea Lui o am în veac.


26 decembrie 2005