Îmi vând singurătatea...

În ochiul beat de verde, de-nalturi hămesite,
Luându-și chip de vameși, năieri fără corăbii,
Omături de-altădată, cu tălpile rănite,
Cad unul câte unul, sub lovituri de săbii.

Îmi vând singurătatea pe-arginți zornăitori,
Zvârliți, în zorii zilei, tarabelor deșarte,
Alăturea de mine, vicleni neguțători
Cu întrebări neghioabe m-or prețui în parte.

În grote-ndepărtate, etern s-or pribegi
Nerodnice amurguri, împovărate toate
De pânze de păianjen, aó, aé, aí,
Preapline de iluzii și-n istoviri bogate.

La ceas de noapte rară, frâng vechea liră-n două,
Un cântec nou, sfielnic, așteaptă liră nouă...