ar fi căzut oriunde. greu acum
umerii tăi ridicați o aflară:
sufocată întoarsă strivită-n album
te câștigă lumina de seară

așa îndurată ascuns te apleci
sub apele clare s-o vezi dănțuind
în cercuri. ți-e greu s-o petreci
spre golul de vrajă ce-ndeamnă sclipind

crește-n cădere spaima. stins
sunetul alb iese din mare
de frig cuprins de joc învins
pe gura însetată – sare