Domnul meu cu ochii de câmp uscat,
Cu degete lungi, cu păr nebun,
Apropie-te…
Apucă mâna mea in palma-ți albă
Și așeaz-o pe pieptul tău,
Așeaz-o acolo, domnul meu,
cu ochii de câmp uscat.
Și ține-o lipită,
Pâna când de sub ea răsar ghiocei.
Atunci ridic-o iubitul meu,
Și minunează-te de florile crescute,
Din al tău piept.
Minunează-te iubitule
Și lalele albe o să răsară,
din coastele tale.