-Cândva, din Negura Eternității
Se contura, timid, Balanța Vieții
În fapt, se propunea a fi o dogmă
Ce nu avea-n esență nici o noimă !

Era un simplu joc, prea pueril în sine
Cimilitură, sau, precum a se cuvine
Ce S-a-Nceput și petrecut, să se termine
Și în ce fel!? Știa doar Cineva, că nu în bine !…

-Dar cine sunt acei ce-au hotărât ad-hoc,
Ca pe acest Tărâm, să nu mai fie loc
Decât de patimă, sortit-anume desfrânării,
A depravării, decăderii și-ntinării!?

-Răspunsul?!... E prea simplu, banal și-n înțeles!
În Edenul feeric și mult prea liniștit ades,
Scânteile Luminii se află-n tulburare
De-un zumzet, vădit acum de alarmare,

Ce răsună puternic, dar nu de implorare,
Și Laptele și Mierea din veșnice Izvoare []
Se-nverșunau s-oprească un Iureș prea turbat,
Ce clocotea-ncontinuu, de-atât de agitat,

De miriade semne, viclean a se expune !
Simboluri ale Urei pornite să adune
Tot Răul de pe Lume, în valu-I înspumat,
De crestele-i de groază, de șasele-ncurcat…

Un semn apocaliptic, un Cancer neglijat,
Pecetluit în taină, de-un Înger renegat [] !
Ce-n coarnele-i din creștet, cu zâmbet încruntat,
Nu I-a fost greu să strângă, ce nu e cumpătat!…

În schimbul depravării, al unui trai lejer,
Chiar folosind Ispita, pe post de mesager
In urma mâzgâlirii, de simplul muritor
A unei înțelegeri, făr-a-nsemna mister…

S-ocupe-un loc în Loja, aevea de nefastă !
(Era în fapt durere și nu plăcerea-n crustă),
Pe care-o etalase-n pact neșovăielnic,
Momente de gândire?! Nici iz de îndoielnic !

Profeții falși, iscoadele-i încornorate
I s-au supus adesea mințind de libertate…
Pledând prin lumea largă, momind pe muritori,
Cu caravane pline, de falsele comori []!

N-au rezistat vreodată ispitei prea pătate,
Mai bine-ndestularea, bogată în păcate!…
Și nici chiar pocăința ‘necată-n voluptate
N-a mai gasit menirea de sol, în a abate

Tendința de-a se-nscrie, cu frânt de libertate
În Armia-i păgână , în sâmbure stricată []!
Asta și vrea Satana, să-nchege o Armată,
Să plece, să înfrunte pe Cel ce I-a fost Tată !…

-Ajunge !… Tatăl Nostru, e timpul să cobori
S-alegi din gloata oarbă, prea beată de licori,
Pe cei ce încă speră, cu toate că-i omori [],
Să Te ajute-n Lupta cea dreaptă, de onori !…

Să rupem împreună, acel Pact sfidător
Și să lăsăm drept zestre, în chip moștenitor,
Mesajul Tău cel Sacru, prescris în Veșnicie [],
Să piară tot Amarul, zidit din preacurvie!…

Iași, 03 Iulie 2005
Iulian Nistor - Vaslui

,,Cine are ochi de vazut, sa vada, iar cine are urechi de auzit, sa auda (cate odata vezi si auzi fara sa vrei)''