anii trec
te uiți după ei cum te uitai în copilărie
după avioane de hârtie
și
îți aduci aminte cum viața pe atunci
era doar un joc în spatele blocului care ținea
până la opt seara
hai opt jumate
dacă părinții tăi nu terminau

te uiți la oameni pe stradă
mai că îți vine să zici fiecăruia
/săru’ mâna/ până la capătul pământului

(știi sigur că te-ar privi ca și când ai ridica
piedica unui pistol)

poate chiar există
impotența de a fi iar copil
doar te trezești în fiecare dimineață
chircit sub cearceaf ca un resort
având cicatrici pe firele de păr

și când te gândești că ea
ar putea intra oricând în cameră
fie și pentru a-ți cere un pahar cu apă