Þii minte când ne-a prins ploaia
pe lângă lac?
Spuneai că o plimbare cu mine
cere prosoape de rezervă.
Astăzi părul mi-e încă ud
pe dinăuntru și gândesc
că ploaia însăși cere aripi
ca să-și atenueze căderea.
Mi se termină rezerva de apă
- rar mai am lacrimi,
am în suflet o sete cumplită cronicizată
și ploile nu mă mai ating.
Dar de izvor nu mă mai apropii,
are efectul unei chimioterapii camuflate,
furișându-se prin artere
până la punctul cel mai moale și deshidratat.

6 mai 2008.