În ritm de autobuz cu coadă
mă legăn.
Tresar, îmi e greață dar tot merg.
Cobor mereu “la următoarea”.
Păstrând nostalgia capului de linie.
A liniei strâmbe pe foaie
A foii împăturite în buzunar,
bilet de amor necugetat
a cugetului neîmpăcat, stingher.
Și mimez pasagerul
printre palete de culori de piele,
forme de ochi,
printre putori și parfumuri
piei arse de modă și peruci perfecte.
Gesturi Armani, mersul Chanel,
Mâna pe bară Cacharel.
Zâmbet de stanga, ziar de dreapta.
Tineri cu universuri închise-n căști.
Și-și întoarce coada la curbe
Înfometatul autobuz,
Ca o balenă greoaie după prânz.
Am să rămân în el
Până la capăt de linie.
Cine știe….