ștefan
a luat cârpa de praf
a stors-o până au ieșit raze de soare

și-a deschis inima la primul nasture
a așezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept

s-a pus pe așteptat

de atunci nu l-a mai văzut nimeni
oamenii au început chiar să sape gropi
multe multe
ca broboanele de transpirație

și
inima îi creștea fără drojdie
nebăgată în seamă