am degete lipite de somn și o mamă care
mă naște subțire ca o coajă de măr uscată
încet
face șira spinării cu mâinile mele

nimic nu se leagă

de cealaltă parte
tata ghemuit cu spitalul în spate
ține moartea sub limbă
are un lan de anemone în stomac
mama le rupe cu gura
mestecă apăsat
printre dinți umblă vrăbii

vrăbii
el scuipă într-un fel de-a fi al bărbatului în lume

îmi place haina lui răcoroasă
inima plată
podeaua uscată fără sunete
smocul de senzații peste care îmi las picioarele
într-o foame deasă

din când în când