Ning copacii-n primăvară
Fulgi de floare, parfumați.
Stăm uimiți, ca prima oară,
De miresme îmbătați.

Doar un puști, cu ochi tăciune,
Face mâinile căuș,
Încearcând să le adune,
Tot visând la derdeluș.

Vântu-l vede și zâmbește...
Nu rezistă gândului!
Vijelia brusc pornește
Din înaltul cerului!

Și înalță,dintr-odată,
Toată „neaua” printre nori!
Puiul lasă totul baltă,
În obraji purtând bujori.

Cu privire-ntrebătoare
Vine către noi domol,
Tot strigând în gura mare:
- Stiu cum se folmeaz-un nol!