Vulpea cea șireată




Vine vulpea cea șireată ,
Pe cărarea măturată
Știind că va lua răsplată.
O răsplată cu mulți pești
A aflat de aceste vești,
De la urecheatul,
Sau de la împăratul
Nici ea nu mai știe,
Din împărăție.
Răsplata pentru cel mai curat
Stat.
Însă treaba se făcuse
De câteva “ intruse”.
Ea nu apucase,
Că se măturase.
Ha ! să zică lumea că nu a vrut.
Dar nu a fost “lăsată”, nu a “ putut”.
Așa că, ea venise sigură pe sine
Să ia ce “ i se cuvine “.
Numai că împăratul văzuse
Ce se petrecuse.
Bursucuța, iepurica și cu pisicuța
Munciseră din zori fuguța
Să strălucească împărăția
De la est la vest și de la nord la sud,
Așa cum nu s-a mai văzut.
Trofeul sta chiar la picioarele împăratului
Care aștepta să-l dea, celui care, va triumfa.
Maimuța, elefantul, sconcsul ce miroase, cam urât,
Și broasca cea țestoasă,
Erau într-o echipă,mult mai numeroasă.
Așa că,mult mai mult ar fi putut,
Să termine mai repede,
Treaba ce au început.
Vrăbiile numeroase,
Þin galerie bucuroase.
Ce gălăgie în pădure,
Unii țipă, alții culeg fragi și mure.
Doar leul așteaptă liniștit
Să înceapă festivitatea de premiere,
Și să ofere,ce are de oferit.
Dar, vulpea cea șireată,
Se așează pe gunoi,murdărindu-se,
Tăvălindu-se,
Ca să arate ce mult s- a ostenit
Și cât de mult ea a muncit.
Apropiindu-se de leu,
Cu tupeu,
S-a smiorcăit, s-a plâns, s-a lăudat,
Crezând că pe împărat,
L-a și impresionat.
Cele două echipe, muncite, obosite,
Se duseră la vulpe înfuriate, supărate,
Și o traseră de coada ei stufoasă,
Până o lăsară pe jos, neputincioasă.
Na ! să mai îndrăznești să minți !
- Vulpe rea, să te plângi, să te alinți.
-Stați ! se ridică împăratul leu.
-Eu sunt stăpân aici și faceți cum spun eu!
Vulpea se ridică, se scutură și râse pe-nfundat.
-Ce bine că pe leu, voi l-ați înfuriat,
-Eu voi câștiga trofeul plin cu pești,
-Ce bine e să reușești ! și râse
Cu ifose.
-Pentru munca depusă,
zise leul,
-Și pentru curățenia adusă,
-Trofeul îi va reveni…și îl va primi…
-Bursucuța, iepurica și cu pisicuța!
-Ele au muncit, au au cântat,
-Și treaba au terminat.
Fericite se îmbrațișară
Și luară,
Ce li se cuvine,
Când munca a fost făcută bine !



Prin viclenie nimeni nu o să reușească
Pe cineva să păcăleacsă
Chiar dacă la început va reuși,
Mai tarziu, totul, se va descoperi!
Chiar el, se va împotmoli !
E adrevărat, copii !