Am să-mi îndrept turnul Babel
spre paradisul mlăștinos de sub coastele tale,

am să-mi înghesui toți meșterii,
toți cedrii cei falnic doborâți,
și tot varul cel stins și nestins,
am să-mi fac cort din pletele tale,
n-am să mă culc când soarele doarme
și-am să construiesc câte un pic,
zi de zi,
cu mistria în mâna stângă
și cu gleznele tale în dreapta,
am să așez încă două turle
de-o parte și de alta
a Babelului meu,
două turle ce-ți vor avea
șoldurile drept temelie,

astfel o să-mi înalț eu Babelul
spre tine și spre raiul tău

până ce nu o să se mai audă
nici o altă limbă și nici un alt glas
decât șoaptele buzelor tale.

Abia atunci voi putea să scriu
Cartea tuturor Cărților,
care se va opri înaintea „Ieșirii”,
și nu-ți va rămâne decât
„Facerea”

Paris,
27.05.2008