o doamne dar mi-ai dat chiar tu
cuvântul care spune nu
iar calea ta și viața ta
răspund mereu la nu prin da
și-ncredințării pe pământ
îi pun în gură viermii punct
neluminându-mă în stare
și ce e viu de viu mă doare
și de sunt tulbure-i senin
de mă blestemi eu mă închin
îmi pui pietroaie pe picioare
gonesc cu cerul în spinare
de-mi umpli visul cu străini
colțește inima noi rădăcini
și tot lovind pereții goi c-o cheie
m-am potrivit încuietorii din femeie
avându-mă purtându-mă născut
atât eu te-am iubit că te-am urât