într-o joi prăfuită, a cărei semnificație
o băusem de miercuri,
am adunat neînțelesurile și le-am făcut
porcoi în curte
și le-am ars.
am scormonit cu nasul în cenușă
și-am căutat ce-a mai rămas.
am zărit atunci un suflet ciulit,
și am crezut ca e al meu
și apoi foarte greu am recunoscut,
în umbra sfielii,
la poalele fricii
ca e Dumnezeu...
și n-am înteles...