prima dată
am ciobit din viață

ciobul extras de sub piele
s-a dizolvat în singurătate
și de-atunci mă caut

plin de mine
îl strig pe Dumnezeu
apoi plec pe o insulă
în miezul apei
călător
fără gânduri
mă voi adapta la viață
ca să-mi pot aminti
cine sunt...
poate rămășițele unei iubiri
din cuvintele aruncate pe minciuni
ori câteva risipiri de lumină
adunate în palmă
sau poate chiar răsuflarea
copilului din mine...

nu știu...
știu doar că m-am agățat de un trup
acolo unde umbra colorează pământul

și mai știu...
capătul la care vreau să ajung
începe din mine