Era și iar era depărtarea .
Era și tot avea starea de dor .
Era și sta culmea dreaptă,
a răbdării, căci era și-o stea
de mărimea ta !
Mai aproape de cer totul pare
mai ușor de suportat .
De aceea primul omagiu îl
aduc piciorului omului
a cărei armă, nu întâmplător
străjuiește, căderea lunii, seara .
Suntem atât de aproape unii de
alții încât singurul teritoriu ferm
cel pe care călcăm poate să
ne fugă de sub picioare dacă
nu ne rugăm în continuare lui,
piciorului de om !