ieri când ședeam pe canapeaua mamei și mă uitam la
cablul prin care se scurge lumina în becuri
și îmi ziceam că de morți nu se vorbește nimic de rău

afară ca și cum voia să ploua și nu mai ploua
pinii de partea cealaltă a străzii semănau cu niște
ostași obosiți
care dorm în picioare

un șoarece curios în gheara pisicii exact așa arată uneori
mobilul meu

am așteptat să iasă mama din cameră
mi-am fixat cu privirea o unghie roz a piciorului stâng
și mi-am sunat cea mai bună prietenă spune-mi
tot ce crezi
ce știi
de rău
despre mine